Arhiva lunii martie 2013

Prăjitură portugheză cu portocale

prajitura portugheza portocale

De câteva luni mă înnebunesc după portocalele de sezon, mari și zemoase. Atâta m-a tot încântat prospețimea și răcoreala lor, încât n-am stat să mă mai gândesc dac-aș putea să și coc cu ele. Asta până de curând, când am dat peste o altă rețetă din care lipsesc cu desavârșire lactatele. În locul lor: ulei extra virgin de măsline și suc de portocale proaspăt stors. O prăjitură simplă, moderat de dulce, cu o puternică aromă de portocale și textură foarte umedă, provenind dintr-o zonă în care atât uleiul de măsline abundă și este folosit în toate categoriile de mâncăruri.

Înlocuirea grăsimilor obișnuite cu ulei de măsline în prepararea deserturilor vine cu numeroase avantaje. Uleiul de măsline extravirgin, întrebuințat extensiv la prepararea dulciurilor în bucătăria mediteraneană, reprezintă printre altele o sursă extraordinară de grăsimi nesaturate, benefice pentru corp, nu conține colesterol și contribuie la instaurea mai rapidă a senzației de sațietate. Pe lângă toate acestea, datorită vitaminei E din uleiul de măsline, aceste dulciuri rămân proaspete un timp mai îndelungat.

Rețeta de față îi aparține lui David Leite, autorul faimoasei ”The New Portuguese Table”. Am înlocuit o mică parte din cantitatea de făină albă cu făina integrală de grâu pentru un plus de fibre și, ca de obicei, zahărul alb cu zahăr brut (alb). Continuarea

Prăjitură evreiască cu mere

prajitura evriasca cu mere

E sfârșit de martie, dar iarna pare în toi în Berlin. Zăpada nu s-a mai topit de aproape două săptămâni, mai mult decât atât, de ieri ninge iar. Iarna berlineză, lungă și întunecoasă, e mai lungă de data asta ca niciodată. E drept totuși că de câteva săptămâni iese soarele mai des, e și ăsta un motiv de bucurie. Aștept cu nerăbdare însă să nu-mi mai fie frig și să văd orașul înverzind. Între timp însă, cam asta se vede de la fereastra mea. Așa că am încins iar cuptorul și m-am pus pe copt. Continuarea

Cum se face maiaua de grâu pentru pâine

maiele

Îmi este imposibil să vă spun povești despre pâinile mele, fără să încep să vă povestesc despre maia, așa că iată despre ce e vorba. A trecut aproape un an de când am reușit să îmi fac propria maia și de atunci nu mă mai pot opri din făcut pâine. Coceam pâine cateodată și înainte să știu de maia, dar prin comparație nu era o pâine prea grozavă. Întotdeauna improvizam, amestecam făina și apă din ochi, sare și drojdie, lăsam coca să crească vreo oră și apoi o băgam la cuptor. De cele mai multe ori aceste pâini erau foarte dense, căci eram sigură că aluatul de pâine nu are voie să fie lipicios sau moale.

Începând cu maiaua, făcutul pâinii s-a transformat pentru mine într-o experiență cu totul diferită, căpătând dimensiunea unui ritual spiritual.

Pâinea crescută în acest fel nu are nevoie de prea multă muncă, însă are nevoie de multă așteptare. Mai mult decât orice, acest proces are așadar legătură cu putința de a fi răbdător. Îndeletnicindu-te cu meșteșugul pâinii se poate să înveți să fii mai liniștit în fața celor ce se întamplă pe lângă tine și cu tine, să mai și zăbovești în fața lor, iar acesta este un lucru foarte frumos.

Continuarea