Arhiva lunii iunie 2013

Cum se face ceaiul fermentat kombucha și de ce este un extraordinar remediu natural

cum se face kombucha

Mă îndeletnicesc de puțină vreme cu fermentarea ceaiului kombucha pentru a vă putea împărtăși concluziile mele definitive. Cum am așa-zisa ciupercă-mamă de abia câteva săptămâni și cum o tură de kombucha are nevoie cam de zece zile pentru a fi gata, nu am avut încă destule șanse pentru a experimenta diferite variante sau pentru a înțelege care sunt efectele sale asupra corpului meu. Vreau să vă povestec însă ce știu deja și ce-am mai înțeles de pe la alții care se ocupă cu asta de mai multă vreme, urmând ca în viitor să revin cu ce-am mai învățat pe parcurs.

Kombucha este o băutură probiotică delicioasă, dulce acrișoară și mai mult sau mai puțin acidulată, obținută dintr-o infuzie de ceai verde sau negru îndulcită cu zahăr și fermentată cu ajutorul ”mamei de kombucha” – discul gelatinos numit adeseori ciupercă, în fapt o colonie de organisme trăind în simbioză ca și kefirul.

Kombucha provine din Asia de est, fiind cunoscută după unele surse chinezilor încă din antichitate. De-acolo s-a răspândit în Rusia și din Rusia a ajuns în Germania la începutul secolului XX. Kombucha a devenit extrem de populară în lumea vestică în ultimii douăzeci de ani, o dată cu creșterea interesului pentru alimentația sănătoasă. Această băutură este privită de către mulți entuziaști ca un fel de remediu-panaceu, capabil să vindece nenumărate boli, precum reumatismul, arterioscleroza, diabetul, guta, angina, anxietatea, cancerul, iar lista poate continua la nesfârșit. Continuarea

Cum se face pâinea cu maia :: Ustensile și pași

cum se face painea cu maia 3

Înainte de toate vreau să vă spun că pentru a stâpâni meșteșugul pâinii veți avea nevoie de timp, de experiență. Cu cât veți coace mai mult, cu atât pâinile vă vor fi mai bune. Și asta nu pentru că trebuie să învățați nu știu ce tehnici complicate, ci pentru că va trebui să învățați să reunoașteți anumite semne, să vă jucați cu timpii de dospire. Cum vremea-i schimbătoare, la fel e și aluatul – după anotimp mai nerăbdător sau mai leneș. Pâinile nu pot ieși mereu la fel, nu pot fi mereu arătoase și cu un miez perfect. Uneori se vor crăpa unde nu trebuie, alteori vor ramâne prea dense pentru că nu au avut timp destul să dospescă, unele vor fi mai acre decât vă așteptați pentru că au dospit prea mult. Să nu vă speriați când se întâmplă ceva neașteptat. Fiecare pâine mai urâtă este o ocazie de a învâța mai multe despre cum să faceți pâini frumoase și gustoase. Luați timpii de dospire indicați în rețete ca puncte de orientare și mai departe ascultați de cocă. Și coaceți cât mai mult. Veți vedea că pâinile mai nereușite vor ajunge să fie niste excepții.

Am să vă explic în continuare câteva lucruri de bază despre făcutul pâinii, ca să vă puteți face o idee de ansamblu despre întregul proces. Continuarea

Murăturile în saramură vs. murăturile în oțet: care sunt mai sănătoase?

muraturi saramura mai bune

În zilele noastre se folosesc în principiu două metode de a face murături, care deși duc la rezultate aparent similare, sunt foarte diferite. În caz murăturilor în oțet, legumele sunt condimentate și apoi cufundate într-o soluție fiartă și răcită de oțet. Acest procedeu duce la distrugerea culturilor naturale de bacterii și a enzimelor. Oțetul este un produs mai acid și nu neapărat mai sănătos atunci când este consumat în cantități mari. În cazul murăturilor din comerț, produsul finit este supus de cele mai multe ori și pasteurizării, ceea ce duce la uciderea tuturor bacteriilor lactice și, o dată cu ele, la pierderea beneficiilor corespunzătoare alimentelor fermentate.

Renunțarea la practica lacto-fermentării și pasteurizarea celor mai multe alimente au compromis, conform lui Sally Fallon, sănătatea florei noastre intestinale, ceea ce a avut ca rezultat proliferarea în masă a multor virusuri noi și la înmulțirea incidenței de paraziți intestinali și fungi patogeni, chiar și în cazul oamenilor a căror igienă este impecabilă.

Murăturile în saramură sunt în schimb lacto-fermentate. Există două metode de bază pentru prepararea acestor murături. În cazul primeia, legumele sunt tocate, sărate și apoi îndesate în borcane, ele fermentând practic în zeama proprie. A doua, mai întâlnită la noi, este aceea de a a prepara o saramură în care legumele vor fi ulterior înecate. Continuarea

Cum se face socata și care sunt beneficiile sucurilor fermentate

socata sucuri fermentate

Mă tot desfăt de vreo trei săptămâni cu această băutură parfumată și pișcăcioasă bine, socata noastră strămoșească, o minunăție! O data cu ea și cu noua mea ciupercă kombucha, a urmat pentru mine și un fel de nouă revelație ”culinară”: îmi pot produce propriile sucuri naturale acidulate acasă! Ce bine și ce frumos să pui pe masă oaspeților într-o zi caldă de vară sticle opace aburite bine, de suc rece fermentat, sticle care pocnesc bineînțeles când sunt desfăcute! Cine mai face, cine mai știe?… Câți se mai gândesc la lucrurile astea? Eu mă apuc, m-am apucat de fapt deja, și am de gând să îmi statornicesc acest nou obicei. Sper ca pe parcurs să mai conving și pe alții cum că-i cuminte și ușor.

Am tot povestit despre cât de bune sunt lactatele fermentate. Sucurile acestea dulci nu sunt cu nimic mai prejos. De fapt, ideal ar fi să combinăm în dieta noastră de zi cu zi alimente fermentate de diferite feluri: lactate, murături, sucuri, grăunțe și așa mai departe. Continuarea

Javaher polo. Pilaf iranian cu nestemate

pilaf iranian cu nestemate

Bucătăria persană reprezintă pentru mine un univers nou, vast, extrem de ademenitor, înăuntrul căruia de-abia dacă am făcut un pas. Până să pun mâna pe cartea Louisei Shafia, nu aveam idee cum arată. Cu toate astea știu de mult că zona Persiei a reprezentat un focar de civilizație care a inspirat lumea întreagă. Pentru mine Iranul este locul de unde a venit Rumi, marele poet și învățător de care sunt profund îndrăgostită. Apoi alătur acestei țări muzica tradițională persană, căci îi ascult de ceva ani pe Hossein Alizadeh și pe Shahram Nazeri. Astă toamnă am avut norocul să intru la un concert foarte special de muzică iraniană clasică – al unui ansamblu condus de Majid Derakhshani – care m-a impresionat foarte tare. M-au izbit și de data asta culorile, pe care mi le-am imaginat mereu însuflețind întâmplările din ”O mie și una de nopți”. Le-am observat acum și pe viu, transpuse în straie, dar mai ales în poveștile cu iz de vechi cântate la instrumentele tradiționale iraniene: tardafneykamanchetonbak. Parcă înțelegeam ce împărtășesc muzicienii aceia, chiar dacă limba lor mi-era absolut străină. Ce frumoasă și grea e dragostea, păreau să spună, ce complicat urcușul omului, cât de mult ne e dat să îndurăm și să-nvățăm…

Culorile, poveștile, cântecele, învățămintele acestei culturi de departe, îmi par ciudat de familiare. Bucătăria persană, care combină în mod inedit ingrediente mai mult sau mai puțin obișnuite nouă, îmi pare și ea străină și cunoscută în același timp. Mâncărurile acestea frumos colorate și parfumate, nespus de gustoase, dar totodată ușoare, bucură toate simțurile deodată. Ingredientele cu care se gătește adesea sunt rodiile și melasa de rodie, apa și petalele de trandafir, lămâile și lămâile verzi, fructele uscate (curmale, caise, smochine și așa mai departe), nuci (migdale, fistic), orezul cu bob lung, iaurtul, și anumite condimente specifice: cardamom, scorțișoară, chimion, turmeric, sumac, șofran. Multe feluri de mâncare principale combină gusturile sărat, dulce și acrișor. La fel ca și pilaful cu nestemate (javaher polo) despre care am să vă povestesc azi. Continuarea

Negresă ciocolatoasă

negresa ciocolatoasa

Sunt dulciuri de zi cu zi și dulciuri sărbătorești: torturi, cozonaci, prăjituri cu multă cremă și ciocolată. La fel cum și mâncărurile pot și ele fi încadrate în aceste două categorii. Preparatele de sărbătoare erau pregătite pe vremuri respectând ritualuri precise și conțineau în cantități mari ingrediente considerate pe atunci prețioase: făină albă, unt, ouă, carne, zahăr, miere, nuci. Ce era mai bun în cămară era combinat pentru întocmirea acestor feluri de mâncare complexe, extrem de hrănitoare și, de ce nu?, magice, precum pâinea, cozonacii, plăcintele, preparatele din carne și așa mai departe.

Sensul acestei dihotomii între masă de zi cu zi și masă sărbătorească, s-a pierdut în mare parte. Hrana prețioasă, dar grea și calorică, a devenit extrem de accesibilă și asta prin compromiterea calității bineînțeles. Aș vrea să vă propun o încercare de reamintire a sursei alimentelor care ne ajung pe masă. Ce proces lung este obținerea făinii, de cât lapte e nevoie pentru a obține o strachină de unt, cât timp ne-ar lua să adunăm destule ouă de la găinile din gospodărie sau câtă nucă am putea strânge într-un an de la nucul din spatele casei. Și cu toate astea în gând să pregătim bucatele de sărbătoare cu un simțământ de mulțumire, respect și bucurie, căci uite de câte bunătățuri ne e cămara doldora. Continuarea

De ce sunt antiperspirantele comerciale dăunătoare și cum să vă faceți propriul deodorant natural

deodorant natural

De câteva zile tot testez acest deodorant natural și sunt tare bucuroasă să împartășesc cât mai multora această veste: funcționează cu adevărat! Conține doar patru ingrediente, toate naturale și este extrem de eficace în evitarea mirosului neplăcut al transpirației. După 10-12 ore de la aplicare, nu se simte nici un miros neplăcut. După 24 de ore se comportă mai bine decât antiperspirantele chimice – în cazul meu, după acest interval simt un vag, aproape imperceptibil, miros de transpirație. Eficacitatea este absolut neîndoielnică. 

Înainte de a vă spune rețeta, aș vrea să vă povestesc mai pe larg despre câteva dintre ingredientele cele mai nocive care se găsesc nu numai în deodorantele obișnuite, ci și în multe alte cosmetice de pe piață, de la șampoane și săpunuri la creme și farduri. Asta ca să vă arăt că merită să încercați o variantă naturală. Continuarea

Cum se face chefirul

chefir

Continui să experimentez cu lactatele fermentate pregătite în casă. Sunt fascinată de simplitatea și naturalețea acestor preschimbări și mă mir și mă tot întreb cum de s-au uitat aceste obiceiuri. Când  au acceptat oamenii ca ce-i ”de-a gata” e mai bun, căci ce-i ”de casă” necesită un mare efort? Când am pierdut oare legătura cu ritmurile naturale din jurul nostru? Și când am stabilit că mai tot ce-i vechi trebuie înlocuit cu lucruri noi, ”moderne”? Cred că dincolo de orice, societatea vestică a uitat cât de importante sunt ritmurile pentru o viață sănătoasă: ascultarea de cele interioare și acordarea la cele din afara noastră. Lapte proaspăt azi, lapte acru maine, legume proaspete vara, legume fermentate mai apoi, forță mai mare de muncă vara, energie mai puțină iarna și așa mai departe. Mi-aș dori să ne reamintim cât mai mulți de unde venim de fapt, mi-aș dori să redescoperim tactul naturii în viața noastră, pentru a fi mai sănătoși, mai vitali și mai curați la minte.

Chefirul este o băutură vag acidulată, destul de lichidă, cu o textură ușor granulată și cu un conținut oarecare de alcool (care poate crește până la 3% în cazul unei fermentări îndelungate). Pentru a face chefir tradițional, veți avea nevoie de granule de chefir. Acestea pot fi procurate de pe net, dar cel mai bine găsiți pe cineva care să vă doneze o lingură-două de granule. Pe facebook există cel puțin un grup unde puteți intra în legătura cu oameni care au chefir. Continuarea