Arhiva lunii februarie 2014

Din antropologia alimentației :: Despre mucenici

mucenici copti antropomorfi

Mucenicii sunt colaci tradiționali tipic românești care se pregătesc, se oferă și se mănâncă de 9 martie

Există două variante de bază de mucenici, cei copți, preparați din aluat dospit și presărați cu miere și nucă și cei fierți, un fel de supă dulce aromată și plină de nucă în care plutesc pastele în formă de opturi, tipici sudului țării. Mucenicii sunt oferiți după obicei la biserică sau acasă – copiilor, rudelor și vecinilor.

Formele mucenicilor

Mucenicilor dospiți li se mai zice și ”sfinți” sau ”sfințișori” în Moldova și Bucovina, ”bradoși” sau ”brândușei” în Vestul Munteniei și pe alocuri în Oltenia, iar în Banat ”sâmți”.

Forma mucenicilor imită de cele mai multe ori forma corpului uman. Ei sunt modelați adesea în ”opturi”, sau în formă de spirală dublă. Pe alocuri (în sate din Olt, Argeș, Teleorman), brândușeii continuă să aibă formă antropomorfă la propriu, fiind modelați cu cap, picioare, mâini și chiar ochi, nas și gură. Continuarea

Din antropologia alimentației :: despre colaci

colac

Colacii sunt pâini rituale, cu forme specifice, adesea decorate prin crestarea aluatului sau prin aplicarea de bucăți de aluat modelat. În zilele noastre, cea mai des întâlnită formă de colac este aceea de cerc (plin sau conturat doar pe margine). De asemenea colacii sunt de multe ori împletiți din două – trei fâșii de cocă sau chiar mai multe. Deși astăzi îi asociem mai ales cu obiceiurile de înmormântare, colacii obișnuiau să marcheze mai toate momentele importante din viața unui om sau a unei colectivități. În destule regiuni rurale, practica pregătirii colacilor s-a păstrat, chiar dacă forma lor s-a simplificat.

Cuvântul ”colac” provine din ebraică unde ”challah” însemna ”pâine dospita”. Termenul apare pentru prima dată în Biblie în istorisirea despre porunca lui Dumnezeu către fii lui Israel de a da înainte de toate drept ofrandă o ”challah” atunci se vor întoarce în Țara sfântă. Cuvântul apare și la alte popoare precum grecii – ”ϰόλλαξ”, bulgarii – ”kolaci”, polonezii – ”chałka”. În limba slavonă ”kolo” însemna ”cerc” și de altfel și rădăcina ebraicului ”challah” tot la forma rotundă se referă.

Deși pâini împletite sau decorate există la mai toate popoarele lumii, putem vorbi despre pregătirea ”colacilor” ca despre un obicei tipic românesc. Aceasta datorită încărcatelor și diverselor semnificații simbolice asociate lor, precum și răspândirii pe tot teritoriul țării. Semne foarte vechi care apar încă pe anumiți colaci ne relevă vechimea foarte mare a acestei tradiții pe pământul ocupat de români sau în zone învecinate. Continuarea

Pâine cu prune uscate și alune de pădure

paine prune alune maia

Cât de încărcat de înțeles este acest ritual al pregătitului pâinii și cât de greu de cuprins cu mintea îi este semnificația! Gesturi repetate de mii de ani încoace și semne încrustate la propriu sau doar în gând în pâine, fac din ea un lucru sacru. Multe din simțămintele omului obișnuiau să fie prefăcute prin pâine în ceva mai inteligibil, mai ușor de încercuit, ea marcând toate momentele importante din viața unei persoane sau a unei comunități, de la cele mai speciale, precum nașterea, botezul, nunta sau moartea până la cele mai intime, de zi cu zi, care priveau poate doar membrii unei familii sau sufletul unui singur om – satisfacția muncii bine înfăptuite, nădejdea în cele ce vor urma, sentimentul de mulțumire care vine din împărtășirea rodului muncii tale cu ai tăi.

Sper ca nu departe în viitor, cât mai mulți dintre noi să fi redat pâinii însemnătatea ei adâncă și mai mult decât atât, să fi contribuit întrucâtva la creșterea sensului ei.

Cu aceste lucruri în gând, vreau să vă povestesc mai departe despre pâinea cu prune și alune, o pâine mai puțin obișnuită, dar tare familiară la gust, cu un miez vârtos, rustic, presărat din loc în loc cu bucățele de prune dulci cu iz de fum și cu alune aromate de pădure.

Continuarea