Arhiva categoriei: :: povești

Femei care mă inspiră :: Amanda Soule

amanda soule

Amanda Soule este o sursă nesecată de inspirație pentru mine și un punct de sprijin. Când i-am descoperit site-ul, acum vreun an și jumătate, am petrecut ore întregi parcurgându-i nenumăratele articole în care își documentează viața de zi cu zi. Nu mă mai săturam de poveștile ei.

Amanda este soția lui Steve și mama a cinci copii având între 2 și 11 ani. Împreună gospodăresc o mică fermă din apropierea orașului Portland din statul Maine. Steve își susține familia lucrând ca inginer, iar Amanda se îngrijește în primul rând de creșterea copiilor. Până aici, o poveste clasică.

Amanda nu este însă o mamă tipică. Deși are atâția copii, ea își face mereu timp să își cultive creativitatea și să continue tot felul de proiecte personale. Croiește și tricotează haine pentru întreaga familie, scrie cărți, este editor principal la o revistă, participă la workshopuri și târguri, se îngrijește de animalele de pe lângă casă și de grădină, întreține prietenii, scrie de câteva ori pe săptămână pe blogul său. Și nu, nu este bogată. Nu este înconjurată de doici sau femei de serviciu. Este însă susținută într-un mod minunat de soțul său.

Continuarea

Povestea maielei pentru pâine :: ce conține și care sunt beneficiile pâinilor dospite cu maia

wheat sourdough

Povestea maielei pe scurt

Cele mai timpurii dovezi ale folosirii maielei pentru creșterea pâinilor provin din Egipt și datează, după unele surse, de acum în jur 6000 de ani. Oamenii din vechime au descoperit încă de pe atunci cum să controleze fermentarea cerealelor pentru a produce mai întâi băuturi fermentate și probabil la o vreme după, pâine dospită.

Folosirea maielei pentru dospirea pâinii este legată de principiul perpetuării: o mică cantitate de maia trebuie păstrată și împrospătată  pentru folosirea la următoarea serie de pâini. În multe locuri, inclusiv în România la țară, funcționa sistemul folosirii ”aluatului vechi” pentru dospirea pâinii: o bucată de aluat era păstrată și lăsată să fermenteze urmând să funcționeze drept (ceea ce înțelegem astăzi prin) drojdie pentru viitoarele pâini.

Până acum în jur de două sute de ani, toate pâinile dospite erau făcute cu maia. Prin 1780, distilerii olandeze au început să pună la dispoziția brutarilor drojdie adunată de la suprafață alcoolului în proces de fermentare. În 1867, o distilerie din Viena a rafinat acest proces: spuma plină de drojdii era colectată, filtrată și spălată, iar mai apoi compresată în turte. Acest procedeu de obținere a drojdiei comerciale a rămas cel mai întrebuințat până în zilele de azi. Continuarea