Chifteluțe de mei în sos ayurvedic de roșii cu scorțișoară (cu garnitură de orez nedecorticat)

chiftelute mei sos scortisoara

Mâncarea despre care am să vă vorbesc astăzi este una dintre puținele mâncăruri mai consistente pe care le-aș pregăti într-o zi caniculară de vară. Și asta pentru că este răcoritoare. Știu că este ciudat să caracterizez astfel un fel principal preparat pe foc din cereale și legume. Dar nu am un cuvânt mai bun pentru a descrie bunătatea acestei mâncări.

Secretul constă în sosul acrișor de roșii condimentat printre altele cu scorțișoară. Înainte să descopăr acest sos, acum mai bine de trei ani, nu gustasem niciodată o mâncare care să conțină acest condiment. Asociam scorțișoara, ca mai toată lumea, cu prăjiturile cu mere și cu orezul cu lapte. Temătoare, am respectat totuși rețeta, numai pentru a fi mai apoi suprinsă în cel mai plăcut mod posibil. Scorțișoara potențează parcă gustul și proprietățile roșiilor conferind sosului rezultat această putință de a răcori. Mie gustul rezultat mi se pare extraordinar.

Scorțișoara este obținută din scoarța arbuștilor și arborilor din specia Cinnamomum și este cu atât mai bună cu cât este mai deschisă la culoare. Scorțișoara aceasta mai pală este obținută de la vlăstarii tineri, fâșiile recoltate fiind fine și delicate. Țineți cont de faptul că scorțișoara măcinată își pierde repede aroma, și cumpărați-o doar în cantități mici.

Scorțișoara a fost întrebuințată din cele mai vechi timpuri în India și Asia de Sud-Est atât pentru a condimenta nenumărate mâncăruri, dar și ca medicament (în ayurveda este folosită printre altele pentru a îmbunătăți absorbția altor substanțe). În Europa, scorțișoara a ajuns să fie folosită în cantități foarte mari în Evul Mediu, ea apărând de pildă în cea mai mare parte a mâncărurilor franțuzești ale acestei epoci. Multe feluri de mâncare de tip ragout conțineau scorțișoară, printre ele ”boussac” de iepure, ”trissolete” de potârniche sau diversele ”hochepot” (un soi de tocănițe de carne și legume).

Obișnuința de a adăuga scorțișoară în mâncare a persistat în Italia (de exemplu în ”minestra de fagiole”), în Spania (în asociere cu ciocolata), în Catalunia (în ”mouclade” și în mâncăruri cu carne de pui sau tocată), în țările magrebiene și bineînețeles în cele din Orientul Mijlociu (în mâncăruri precum ”pastilla” sau ”tagine”). Francezii au renunțat gradual la obiceiul condimentării cu scorțișoară (exceptând anumite deserturi precum compotul de mere sau budinca de orez). Nu și canadienii de limbă franceză însă, a căror bucătărie pare să conserve obiceiurile înaintașilor.

Cât despre chifteluțe, acestea sunt o găselniță mai nouă. Îmi place mult meiul, am mai scris despre el și cu altă ocazie (în articolul Să ne amintim de mei :: zeamă de mei și-o salată pe deasupra). M-am gândit că ar merge transformat în chiftele. De unul singur ar fi dat însă acestora o textură prea densă, așa că am folosit și morcovi și dovlecei pentru a obține niște chifteluțe mai moi și mai aerate. Am ales să nu le prăjesc, ci să le coc pe o hârtie de copt, ceea ce înseamnă că nu am folosit nici un pic de ulei pentru prepararea lor.

Am ales o garnitură simplă de orez brun fiert. Mărturisesc că mi-a luat ceva vreme pentru a ajunge să apreciez orezul nedecorticat. Și asta pentru că mă tot așteptam să aibă un gust similar celui alb. Acum mi se par nemaipomenit gustul nuctat și încântătoare textura sa un pic gumoasă (”chewy”), care amintește de cea a grâului fiert. Orezul brun are un nivel foarte mic de acid fitic (acea substanță care împiedică absorbția multor nutrienți din cereale), de aceea nu este necesară înmuierea sa peste noapte. Printr-o aburire (sau fierbere) îndelungată, se elimină cea mai mare parte a acestuia. Orezul brun este foarte hrănitor, conținând mai multe vitamine B decât toate celelalte cereale, de asemenea fier, vitamina E și proteine. Să nu uităm că vorbim despre varianta nerafinată a acestei cereale, cu mult superioară celei rafinate (mai multe fibre, indice glicemic mic, mai multe minerale, antioxidanți). Dar să vedem mai repede cum e cu chiftelele.

chiftelute mei sos scortisoara 1

Ingrediente

Pentru chifteluțe

200 g mei (1 cup)
500 ml apă (2 cups)
trei dovlecei mici (aprox. 500 g)
un morcov mare
2 căței usturoi
2 ouă
o linguriță sare (sau mai mult)
un pic de pătrunjel (proaspăt sau uscat)

Pentru orez

260 g orez brun (2 cups)
1 l de apă (4 cups)
o lingură de ghee (sau 2 linguri de ulei de măsline)

Pentru sos

800 g roșii proaspete tocate (sau 2 cutii de roșii de calitate din conservă)
o lingură ghimbir tocat
o linguriță chimion
o linguriță turmeric
un praf de hing (opțional)
o linguriță scorțișoară
1 1/2 lingurițe sare
200 ml lapte de cocos

Prepararea chiftelelor

1. Prăjiți meiul într-o oală (fără ulei) 3-5 minute până când începe să miroasă frumos. Adăugați 500 ml apă (în clocot eventual), acoperiți și lăsați să fiarbă la foc mic 10-15 minute, până când meiul devine moale. Lăsați să se răcească măcar 10 minute.

2. Curățați dovleceii, morcovul și usturoiul. Razuiți dovleceii și morcovul, amestecați cu o linguriță de sare și dați deoparte pentru 10 minute.

3. Încingeți cuptorul la 200°C. Tapetați o tavă mare cu hârtie de copt.

4. Stoarceți legumele răzuite și amestecați-le cu meiul. Adăugați usturoiul trecut prin presă, un pic de pătrunjel și ouăle. Amestecați bine și potriviți de sare.

5. Formați biluțe mici și aranjați-le în tavă. Coaceți-le 20-25 de minute.

Prepararea orezului

6. Încingeți o lingură de ghee sau 2 linguri de ulei de măsline și prăjiți orezul pentru câteva minute amestecând continuu (ideal ar fi să fi lăsat orezul în apă la înmuiat pentru măcar o jumătate de oră).

7. Turnați peste apa (eventual în clocot), adăugați o linguriță de sare, acoperiți și lăsați să fiarbă la foc mic în jur de 40 de minute.

Prepararea sosului

8. Între timp, pregătiți sosul. Curățați și tocați ghimbirul. Pregătiți restul de condimente. Dacă folosiți roșii proaspete, dați-le prin mixer sau tocați-le mărunt.

9. Încingeți o lingură de ghee sau două de ulei de măsline într-o tigaie încăpătoare. Căliți ghimbirul dimpreună cu stropul de hing și chimionul pentru un minut.

10. Adăugați roșiile și restul de condimente: cuișoarele măcinate, scorțișoara, turmericul. Potriviți de sare. Fierbeți pentru 5-15 minute (15 minute dacă folosiți roșii proaspete).

11. Adăugați laptele de cocos, amestecați și opriți focul. Mai potriviți de sare dacă e necesar.

Asamblarea

12. Asamblați mâncarea în farfurii: combinați câteva linguri de orez, 6-7 chifteluțe și un polonic de sos.

chiftelute mei sos scortisoara

Bucurați-vă de gustul nou (dar totuși familiar) al acestei mâncări. Nu este minunat cum un ingredient atât de obișnuit poate crea atâtea noi posibilități prin punerea lui în alt context? Vă doresc să vă păstrați mereu deschiși la noi combinații, la noi căi, atât în bucătărie, cât și în viața de zi cu zi, căci iată ce suprize ne pot aduce!

*

Particip cu acest articol la Provocarea Dulce Românie.

*

Sursele mele:
Miriam Hospodar – ”Heaven’s Banquet”
Maguelonne Toussaint-Samat – „A History of Food”
Sally Fallon – „Nourishing Traditions”
http://annemcintyre.com/articles/cinnamon/
http://www.vegkitchen.com/tips/10-reasons-why-brown-rice-is-the-healthy-choice/

Articole înrudite:

8 păreri la “Chifteluțe de mei în sos ayurvedic de roșii cu scorțișoară (cu garnitură de orez nedecorticat)

  1. Ana

    Si eu am inceput sa pun scortisoara in sosurile de rosii, de cand am incercat combinatia in Sicilia. Multumesc pentru reteta, este la fix!

    Răspunde
    1. Andreea Autor articol

      Deci și sicilienii o folosesc în mâncare. Mi-ai putea spune în ce combinație ai descoperit-o acolo? În sos pentru paste? Mulțumesc și eu.

      Răspunde
      1. Ana

        In sosul de rosii, pe care-l folosesc in tot felul de combinatii – la paste, la melanzane parmigiana (vinete cu parmezan), si chiar si in signature dish-ul lor – caponata, un antreu delicios pe baza de vinete, seminte de pin, stafide si sos de rosii.

        Răspunde
        1. Andreea Autor articol

          Interesant. Am făcut și eu melanzane parmigiana, dar rețeta din cartea mea de bucătărie italienească nu conținea scroțișoară. Dar realizez din ce-mi spui că este vorba despre un obicei regional împământenit, din moment ce apare în atâtea mâncăruri. Probabil că are legătură cu apropierea Siciliei de Africa de nord.

          Răspunde
  2. Pingback: Dulce Romanie – Parada lunii Iulie | Blog cu legume

  3. Diana

    Foarte interesanta reteta ta, Andreea si combinatia de sos de rosii cu scortisoara o experimentez si eu de ceva timp desi in nordul italiei nu e foarte raspandita. Te felicit pentru „casuta ta virtuala” pe care am descoperit-o prin intermediul revistei VEG si a Provocarii Dulce Romanie de luna trecuta. Imi place la tine :) . Te invit si la provocarea acestei luni cu un ingredient si o tema care s-ar putea sa fie pe placul tau. Te astept cu drag.

    Răspunde
    1. Andreea Autor articol

      Diana, iartă-mă că îți răspund atât de târziu. Mă bucur pentru vorbele tale și te felicit și eu pentru blogul minunat. Voi încerca să îți onorez invitația. Îți dau un semn în curând. Numai bine!

      Răspunde
  4. Pingback: Biryani cu cartof copt și iaurt / Fauna / Idei pentru masa de Paște | hrană pasiune suflet

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *