Pseudomusacaua Aglaiei și bere de ghimbir :: contribuțiile mele la ”VEG” – noua revistă cu rețete vegetariene

musaca vegetariana

Îi mulțumesc Andreei Crăciun (autoarea minunatului blog vegetarian Andie) și cu această ocazie pentru invitația ei de acum câteva săptămâni de a contribui la primul număr al revistei ”Veg”. Din câte am văzut eu, nu exista nici o revistă de rețete vegetariene în limba română. Mi se pare o inițiativă grozavă și sper că ”Veg” va deveni curând foarte populară, nu numai printre vegetarieni, ci și pentru cei care vor să își îmbunătățească dieta mâncând mai des mâncare fără carne.

Puteți citi revista aici. Răsfoiți-o pe toată și puneți-i apoi un semn, căci rețetele oferite sunt multe și foarte variate. Vă veți dori cu siguranță să vă tot întoarceți la ele.

Musacua despre care am povestit ”Veg” este făcută după o rețetă a Aglaiei Kremezi, o autoare de cărți de bucate pe care o iubesc și la care mă tot întorc. Cartea pe care o am eu se numește ”The Foods of Greece” și este plină nu numai de rețete extraordinare și de fotografii nostalgice, ci și de o mulțime de povești, căci Aglaia a colindat Grecia în lung și-n lat pentru a aduna mâncăruri cât mai autentice.

Înainte să trec mai departe, să vă vorbesc un pic despre un nou interes al meu: vasele de gătit de lut. Se poate vedea în poza de mai sus că am copt musacaua într-o tavă-tigaie de lut. Ea se numește cazuela (în spaniolă) sau cassola (în catalană), fiind esențială bucătăriei tradiționale spaniole. Bineînțeles că orice vas mai jos de lut i-ar putea fi substituit. Sunt foarte mulțumită de felul în care se gătește mâncarea în aceste vase de pământ. Am ajuns să fiu curioasă în legătură cu ele datorită unei alte autoare faimoase de cărți de bucate, Paula Wolfert, pe care o știu de vreo lună de-abia și a cărei viziune asupra bucătăriei mediteraneene mi-a lărgit efectiv ”orizontul culinar”. Ea pune accentul pe felul în care erau gătite mâncărurile tradiționale în trecut și explică cum de multe ori o mâncare gătită îndelung la foc mic va fi superioară uneia gătită rapid.

Avantajul vaselor de lut este că ele pot fi folosite și pe aragaz și în cuptor, ele păstrând și distribuind căldura și umiditatea în mod uniform. Vasele cu capac folosite deasupra aragazului se transformă în mici cuptoare cu o proprietate specială: căldura vine doar de jos, ceea ce înseamnă că zemurile circulă pe verticală. Sucurile ingredientelor de la bază trec încet încet prin straturile de deasupra, se evaporă parțial, apoi alunecă pe pereți vasului pentru a contribui din nou la gătirea ingredientelor adunate în oală. Nimic nu se pierde, nimic nu se răspândește. Am să vă povestesc însă cu siguranță mai multe despre vasele de lut și instrucțiunile lor de folosire în articole viitoare.

bere de ghimbir

Cealaltă rețetă a mea apărută în ”Veg”, berea de ghimbir, este o băutură despre care vroiam să vă povestesc de multă vreme și care merge în continuarea articolelor despre socată și kombucha. Este vorba despre încă un suc fermentat, foarte ușor de făcut și extrem de potrivit lunilor acestora de vară. Ca și kombucha, și berea de ghimbir poate fi aromată cu fructe sau suc de fructe, cu condimente sau ierburi, variațiile fiind practic limitate doar de imaginația voastră.

Vă las cu revista (Puteți apăsa și poza de mai jos pentru a a ajunge la ea). Să o savurați cu bucurie! Pe curând!

veg revista vegetariana

 

Articole înrudite:

4 păreri la “Pseudomusacaua Aglaiei și bere de ghimbir :: contribuțiile mele la ”VEG” – noua revistă cu rețete vegetariene

  1. Melcul Bucatar

    Buna Andreea,
    Mi-a placut mult articolul tau cu pseudomusacaua Aglaiei – de la titlu si prezentare foto, pana la faptul ca reteta a fost insotita de o poveste explicativa.
    Citind si articolul tau de pe blog, am observat mai bine vasul de lut. Eu as avea o intrebare legata de vasele de lut. Urmeaza un articol mai in amanunt despre subiectul acesta ? (sa stiu daca salvez intrebarea pentru mai tarziu)

    Răspunde
    1. Andreea Autor articol

      Îți mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut articolul. Cu siguranță va urma un articol în următoarele săptămâni. Dar întreabă-mă și aici. Poate pot să-ți răspund.

      Răspunde
  2. Vica

    Felicitări, Andreea! :)

    şi eu am făcut bere de ghimbir săptămâna trecută după o reţetă luată aleatoriu de pe Internet, ar fi fost perfectă pentru canicula din weekend, dar cred că am ţinut-o prea mult la fermentat pentru că a ieşit extrem de iute la gust. Au gustat-o însă amici mai rezistenţi şi le-a plăcut, eu însă vreau să mai fac iar, dar sper să iasă mai puţin iute. Când am deschis sticla, a explodat ca o şampanie, efect maxim :)

    Cred că e o problemă cu imaginea cu link, care duce spre revistă, eu n-am reuşit să o accesez…

    Răspunde
    1. Andreea Autor articol

      Bună Vica! Am reparat linkul, mulțumesc că mi-ai spus. Berea de ghimbir se face foarte repede (mult mai repede decât socata) și într-adevăr, lăsată prea mult, poate deveni iute. Când am făcut-o însă prim metoda decoctului, nu am mai avut această problemă. Mie îmi place și iut și neiute, dar chiar sunt călită în ceea ce privește ghimbirul și mâncara picantă. Eu zic să mai încerci. Acum că a trecut vremea socului, mi se pare cea mai potrivită băutură fermentată, mai ales că se face și atât de repede. Știu că e fain să-ți pocnească dopul, semn că totul a mers cum trebuie și că sucul e bine de tot acidulat.
      Și să-ți menționez aici că inspirată din filmulețul acela cu sucul de lavandă, am încercat să fermentez flori uscate de trandafiri. Nu am avut însă succes. Băutura a fermentat foarte încet, deși o pornisem cu un pic de bere de ghimbir și rezultatul final nu a mai păstrat prea mult din aroma florilor. Voi încerca să aromez o bere de ghimbir cu flori (a doua fermentare) să văd ce iese. Numai bine!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *