Plăcintă din foi filo de casă cu spanac, ciuperci și brânză

placinta ciuperci spanac filo 3

 „…aromânii spuneau pită nu la pâine, ci la plăcintă. O făceam din fărină de grâu, frământată cu aluat, o întindeam foi subțiri, puneam pe foaie untură, brânză și apoi puneam altă foaie și așa câteva foi se puneau una peste alta sau o împătuream. Apoi o puneam în tavă de aramă pe care o puneam în vatră și peste tavă puneam cerchel de fier gros (țăst) și cenușă deasupra și se cocea.” (Ofelia Văduva, ”Valori identitare în Dobrogea. Hrana care unește și desparte”)

Sunt ceva nemaipomenit plăcintele acestea din foi filo de casă, cele mai bune din câte am mâncat. De când am învățat astă primăvară să întind foi subțiri, nici că m-am mai oprit din coptul lor. Am început cu plăcinta cu brânză, dar mai apoi am tot încercat combinații pentru umplutură, ajungând să am în momentul acesta mai multe favorite, printre care și cea de spanac, ciuperci și brânză.

Plăcinta aceasta este genul de mâncare din care tot ai mai vrea o bucată, căci fiecare înghițitură îți lasă în gură o senzație de plăcere și-un fel de dor. Mă bucură mult nu numai gustul ei adânc, savuros, ci și culoarea ei verde și texturile care se întrepătrund (spanacul moale, ciupercile buretoase și fragede, brânza și ea în funcție de fel mai tare sau mai elastică, foile, unele umede, unele ușor sfărâmicioase).

Atunci când nu sunt rulate, plăcintele acestea (tip „pită”) sunt de obicei asamblate în felul următor: două foi dedesubt, umplutura la mijloc și două foi deasupra. Eu prefer însă să întind șase foi mai subțiri și să împart umplutura în două. Dacă preferați prima variantă, împărțiți aluatul în patru guguloaie în loc de șase.

Sfatul meu este să folosiți ingrediente din cele mai proaspete și să gătiți umplutura cât mai puțin pentru a menține ceva din fermitatea ciupercilor. De asemenea fiți generoși cu uleiul atunci când ungeți foile, căci acesta este răspunzător pentru coacerea lor optimă. Uleiul nu trebuie să băltească, dar e necesar să acopere cât de cât uniform foile.

Să mai menționez și că foile filo din comerț nu pot fi din punctul meu de vedere un substitut viabil pentru foile întinse acasă, căci ele contribuie mult la gustul de ansamblu al plăcintei. Întinderea foilor se deprinde însă destul de repede, iar după câteva plăcinte făcute, nu veți mai întâmpina nici o dificultate. Și chiar dacă la început foile se vor mai rupe pe aici pe colo, nici asta nu este nici o problemă, căci ele se pun mereu două câte două. Folosiți pentru întinderea lor un făcăleț lung, care să poată cuprindă întreaga foaie, ajutați-vă mereu de făină și întindeți foaia de la mijloc spre margini, rotind-o și întorcând-o mereu.

Pentru mai multe detalii despre plăcintele cu foi filo, puteți citi și articolul meu anterior Plăcintă de brânză cu foi filo de casă.

placinta ciuperci spanac filo

Plăcintă cu spanac, ciuperci și brânză

Ingrediente pentru foi:
(inspirate de http://anditudor.blogspot.ro/)

400 g făină
o linguriță sare
60 g unt
un ou
zeama de la o jumătate de lămâie
apă (să se ajungă la 250 ml de lichid)

(ingredientele lichide – oul, zeama de lămâie, apa – se pun toate într-o cană gradată sau într-un vas pe cântar și se completează astfel cu apă)

Ingrediente pentru umplutură

o ceapă mare
3-4 linguri ulei de măsline
400 g ciuperci proaspete
700 g spanac proaspăt (sau 500 g congelat)
500 g brânză (de exemplu o combinație de telemea și mozzarella)
o legătură de mărar
3-4 ouă
2 linguri de griș
sare, piper

În plus

aprox. 100 ml ulei de măsline pentru uns foile (sau alt ulei, de preferință presat la rece)
un ou/ 2 linguri de smântână pentru uns plăcinta (opțional)

 

Metoda:

1. Pregătiți mai întâi umplutura. Curățați spanacul, spălați-l și tocați-l. Spălați ciupercile, retezați-le câțiva milimetri din codiță și tocați-le mai mari sau mai mici după cum vă place.

2. Tăiați ceapa mărunt și căliți-o în cantitatea de ulei, până când ceapa se înmoaie. Adăugați ciupercile și mai căliți împreună 2-3 minute. Adăugați și spanacul, sărați și mai lăsați pe foc câteva minute, până când și spanacul s-a înmuiat, dar ciupercile sunt încă destule de ferme ca textură.

3. Luați de pe foc și lăsați să se răcească. Veți finaliza umplutura înainte de a începe întinsul foilor.

4. Începeți pregătirea foilor. Amestecați făina cu sarea, apoi cu untul până când amestecul capătă un aspect nisipos. (În mixer lucrul acesta se întâmplă în câteva secunde).

5. Cântăriți oul și zeama de lămâie și completați cu apă până la 250 ml. Omogenizați amestecul cu un tel sau o furculiță.

6. Amestecați  ingredientele uscate cu cele lichide, până când rezultă un aluat uniform.

7. Frământați aluatul de câteva ori, apoi bateți-l de masă de 100 de ori, ridicându-l și trântindu-l. Coca va deveni tot mai elastică și mai fină.

8. Împărțiți aluatul în șase guguloaie dintre care două un pic mai mari. Modelați guguloaiele în bile și lăsați-le la odihnit 20 minute – o oră.

9. Terminați umplutura. Adăugați amestecului de legume călite mărarul tocat, brânza sfărâmată sau rasă, ouăle, grișul. Amestecați bine și potriviți de sare și piper.

10. Ungeți o tava mare, rotundă sau dreptunghiulară, cu ulei de măsline. Nu uitați marginile tăvii.

11. Încingeți cuptorul la 180°C.

12. Treceți la întins prima foaie. Începeți cu una dintre bilele mai mari. Întindenți dinspre mijloc înspre margini. Folosiți făină din abundență și la fiecare 4-5 mișcări cu făcălețul, ridicați foaia, înfăinați-o și întoarceți-o cu 60-90 de grade. Eu o întorc din când în când și de pe față pe dos pentru a fi sigură că dedesubt se află destulă făină și că nu se va lipi. Nu vă speriați dacă apar mici găuri, este normal mai ales până când vă obișnuiți cu întinsul foilor. Trebuie să obțineți o foaie un pic mai mare decât tava.

13. Transferați foaia în tavă, ridicând ușor marginile pe pereții tăvii. Vă puteți ajuta de făcăleț, atârnând-o de mijlocul acestuia.

14. Stropiți foaia cu ulei de măsline. Apoi treceți la întinsul următoarei bile mari. Vă trebuie din nou o foaie un pic mai mare dect tava. Așezați foaia peste prima, stropiți-o cu ulei de măsline și aranjați peste o jumătate din umplutură.

15. Continuați cu întinderea foilor din mijloc (care trebuie să fie cam cât tava) și așezați-le peste umplutură. Nu uitați să le stropiți bine cu ulei.

16. Continuați cu restul de umplutură și cu a cincea foaie (tot cam cât tava). Întindeți și ultima foaie. Stropiți cu ulei din abundență. Răsuciți marginile primelor două foi deasupra ultimei. Mai stropiți bine și marginea aceasta.

17. Ungeți plăcinta cu ou bătut sau cu smântână (plăcinta din poze a fost unsă cu smântână) sau săriți peste acest pas.

18. Coaceți la 180 °C pentru 45-60 de minute, până când plăcinta este rumenită (dacă nu o ungeți cu ou sau smântână, ea va rămâne mult mai palidă, țineți cont de lucrul acesta). Dacă se umflă prea tare în timpul coptului, scoateți-o pentru câteva momente din cuptor și împungeți-o în câteva locuri cu o scobitoare.

19. Lăsați plăcinta să se răcească măcar 15 minute înainte de a o tăia. Este bună și caldă și rece precum și a doua sau a treia zi.

Mult spor la întins foi de plăcintă și să aveți poftă!

*

Sursa de inspirație:
http://anditudor.blogspot.ro/2010/11/strudel-cu-mere.html
Inspirația pentru umplutura de spanac și ciuperci nu mi-a venit din vreo carte sau de pe vreun blog, ci de la o prietenă, care și ea mi-a prezentat-o drept plăcinta cu spanac și ciuperci a mamei. Îi sunt tare recunoscătoare doamnei Lia pentru ideea acestei plăcinte minunate și îi mulțumesc.

Articole înrudite:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *