Arhiva etichetelor: mei

Din antropologia alimentației :: Despre mei, porumb, mălai și mămăligă la români

caruta porumb willz pragher 1941Letca Nouă, 1941, fotografie de Willy Pragher

Mălaiul copt și mămăliga sunt feluri de mâncare străvechi, originea acestor obiceiuri culinare pierzându-se în negura timpurilor. Până acum trei sute de ani ambele preparate se făceau din uruială de mei, această plantă fiind cultivată la noi pe scară largă încă din antichitate. Porumbul a fost însă atât de iubit de români încă de la introducerea sa în țările române, încât treptat s-a pierdut nu numai obiceiul gătirii meiului, ci și amintirea nenumăratelor veacuri în care mălaiul de mei a susținut viața tuturor.

Încerc demult să îmi clarific ce este cu această mămăligă a noastră, de asemenea ce-i cu plăcințelele obținute din mălai de felul alivencilor sau al mălaiului dospit sau dulce. Două lecturi recente m-au mai clarificat în legătură cu acest subiect. Este vorba despre cartea medicului nutriționist Ioan Claudian publicată la 1939 ”Alimentația poporului român”, de asemenea despre volumul ”Între Orient și Occident” de Neagu Djuvara. Articolul lui Dan Alexe despre etimologia cuvintelor ”mălai” și ”mămăligă” m-a dumirit o dată în plus în legătură cu extrem de lunga tradiție a preparatelor din mălai de mei sau de porumb în ținuturile locuite astăzi de români. Continuarea

Chifteluțe de mei în sos ayurvedic de roșii cu scorțișoară (cu garnitură de orez nedecorticat)

chiftelute mei sos scortisoara

Mâncarea despre care am să vă vorbesc astăzi este una dintre puținele mâncăruri mai consistente pe care le-aș pregăti într-o zi caniculară de vară. Și asta pentru că este răcoritoare. Știu că este ciudat să caracterizez astfel un fel principal preparat pe foc din cereale și legume. Dar nu am un cuvânt mai bun pentru a descrie bunătatea acestei mâncări.

Secretul constă în sosul acrișor de roșii condimentat printre altele cu scorțișoară. Înainte să descopăr acest sos, acum mai bine de trei ani, nu gustasem niciodată o mâncare care să conțină acest condiment. Asociam scorțișoara, ca mai toată lumea, cu prăjiturile cu mere și cu orezul cu lapte. Temătoare, am respectat totuși rețeta, numai pentru a fi mai apoi suprinsă în cel mai plăcut mod posibil. Scorțișoara potențează parcă gustul și proprietățile roșiilor conferind sosului rezultat această putință de a răcori. Mie gustul rezultat mi se pare extraordinar. Continuarea

Să ne amintim de mei :: zeamă de mei și-o salată pe deasupra

mei

Mai toată viața mea am știut că meiul este o mâncare pentru păsări. De puțini ani am aflat că înainte să fie răspândit mălaiul în Europa, mămăliga se făcea din mei. Și de și mai puțin timp am descoperit cu adevărat meiul, incluzându-l în dieta mea de zi cu zi. Culmea e că am cochetat mult mai mult cu quinoa, o cereală mult mai de departe, fără să ajung la meiul strămoșesc. În sfârșit.

Înainte să încep să vă spun tot felul de povești vreau să vă mărturisesc că îmi place foarte foarte mult meiul. Este dulceag, nuctat și foarte consistent. Încă nu am experimentat cu multe feluri de mâncare făcute cu mei, însă am impresia că ar merge în orice, de la salate și supe, până la pilafuri, terciuri și deserturi. O alternativă grozavă la grâu și orez. Și o cereală foarte bună pentru bebeluși. Continuarea