Arhiva etichetelor: murături

Din antropologia alimentației :: despre păstrarea și conservarea alimentelor la români

camara fructe uscate

Păstrarea alimentelor a reprezentat dintotdeauna una dintre grijile esențiale ale omului. O dată cu statornicirea agriculturii ca metodă principală de procurare a hranei, oamenii de demult au trebuit să învețe cum să depoziteze și să mențină în stare bună surplusul. De aceea și primele plante domesticite au fost dintre cele care se pot păstra până la următoarea recoltă fără prea mare bătaie de cap (cereale, ceapă, bob). De atunci și până la inventarea frigiderului pentru uz casnic pe la 1913, oamenii au trebuit să se descurce în fel și chip pentru a se putea asigura că rodul muncii lor le va putea asigura subzistența timp de multe luni.

Anumite alimente se puteau păstra în stare proaspătă în spații speciale, unele mai reci, altele mai uscate, precum beciul sau podul casei. Altele trebuiau însă să fie prelucrate pentru a nu se strica. Prin observație și încercări repetate, oamenii au învățat să se folosească de procese naturale și de unelte simple pentru a preschimba natura alimentelor într-una mai puțin perisabilă.

Deși mai peste tot prin lume s-au folosit metode similare de păstrare sau conservare a hrănii, există desigur nenumărate particularității ale fiecărei țări, regiuni sau chiar loc datorate condițiilor specifice (climă, relief, cultură, condiții istorice). Obiceiurile românilor în ceea ce privește această chestiune au fost bineînțeles și ele astfel influențate. Continuarea

Murăturile în saramură vs. murăturile în oțet: care sunt mai sănătoase?

muraturi saramura mai bune

În zilele noastre se folosesc în principiu două metode de a face murături, care deși duc la rezultate aparent similare, sunt foarte diferite. În caz murăturilor în oțet, legumele sunt condimentate și apoi cufundate într-o soluție fiartă și răcită de oțet. Acest procedeu duce la distrugerea culturilor naturale de bacterii și a enzimelor. Oțetul este un produs mai acid și nu neapărat mai sănătos atunci când este consumat în cantități mari. În cazul murăturilor din comerț, produsul finit este supus de cele mai multe ori și pasteurizării, ceea ce duce la uciderea tuturor bacteriilor lactice și, o dată cu ele, la pierderea beneficiilor corespunzătoare alimentelor fermentate.

Renunțarea la practica lacto-fermentării și pasteurizarea celor mai multe alimente au compromis, conform lui Sally Fallon, sănătatea florei noastre intestinale, ceea ce a avut ca rezultat proliferarea în masă a multor virusuri noi și la înmulțirea incidenței de paraziți intestinali și fungi patogeni, chiar și în cazul oamenilor a căror igienă este impecabilă.

Murăturile în saramură sunt în schimb lacto-fermentate. Există două metode de bază pentru prepararea acestor murături. În cazul primeia, legumele sunt tocate, sărate și apoi îndesate în borcane, ele fermentând practic în zeama proprie. A doua, mai întâlnită la noi, este aceea de a a prepara o saramură în care legumele vor fi ulterior înecate. Continuarea