Arhiva etichetelor: smântână

Alivencile învățătorului Mihai Lupescu

alivenci autentice chisleag

Când eram copil, îmi imaginam alivencile ca pe niște plăcinte foarte gustoase și arătoase, deși habar nu aveam cum trebuie să fi fost ele de fapt, căci nu mâncasem și nici nu văzusem vreodată asemenea mâncare. Despre ele știam însă, ca mai toți copiii, din poveștile lui Ion Creangă, din ”Capra cu trei iezi” și ”Amintiri din copilărie”, scrieri minunate, care au sădit în mine încă de pe atunci nostalgia pentru viața la țară și o fascinație pentru orânduielile dinăuntrul comunităților sătești tradiționale.

Și a doua zi marți, taman în ziua de lăsatului-secului de postul Sân-Petrului, făcând mama un cuptor zdravăn de alivenci și plăcinte cu poalele-n brâu, și pârpâlind niște pui tineri la frigare, și apoi tăvălindu-i prin unt, pe la prânzul cel mic, cheamă pe mătușa Măriuca lui Moș Andrei la noi […]. (Ion Creangă, ”Amintiri din copilărie”)

Prima dată am făcut alivenci după rețeta lui Radu Anton Roman, rețetă care conține adaptări ale ultimelor zeci de ani, despre care pomenește de altfel și autorul. Deși plăcințelele pregătite astfel mi s-au părut foarte bune, parcă nu știu de ce nu-mi aduceau a alivencile țărănești menționate de Creangă. Prea conțineau multă brânză, mult unt și multă smântână. Continuarea

Aprikosenwähe :: Tartă elvețiană cu caise și smântână

Aprikosenwähe ,Wähe

Elvețienii își numesc tartele cel mai adesea ”Wähe” (pronunțat ”vee”) sau în germana comună ”Wäje” (pronunțat ”veie”). În anumite regiuni li se mai spune și ”Tünne” (de la „dünn” – subțire), ”Chueche” (pronunțat ”hiuhe”; înrudit cu germanul ”Kuchen” – prăjitură), ”Flade” (de la ”Fladen” – lipie), ”Turte” sau chiar ”Pitte” (din retoromanul ”pitta” – pâine subțire). Dar dacă pitele grecilor trebuie musai să conțină minim două foi și să închidă umplutura între ele, ”Wähe”-le elvețiene sunt făcute dintr-o singură foaie peste care se presară ingredientele principale (fructe sau legume) și care aproape întotdeauna sunt acoperite de un amestec de smântână, ouă și zahăr sau sare.

Se pare că aceste Wähe se făceau inițial din bucăți de aluat care rămâneau de la facerea pâinii, ingredientele din umplutură fiind dintre cele care se găseau la îndemână prin casă. Pe alocuri se mai fac și astăzi Wähe din aluat dospit, însă cel mai adesea foaia se pregătește în zilele noastre din aluat fraged sau, mai rar, din aluat foietaj.

Wähe-le erau asociate în trecut atât cu postul (mai ales în zonele catolice din estul Elveției), cât și cu zilele de sărbătoare (în vest). În anumite regiuni se pregăteau cu preponderență vinerea, căci în această zi nu se mânca carne. În virtutea acestei tradiții, există și astăzi brutării elvețiene care oferă Wähe doar vinerea. Continuarea