Terci de ovăz

terci ovaz

Înainte să învețe să facă pâine, oamenii mâncau cerealele sub formă de terci sau fiertură. Terciul se poate face din orice cereală, din boabele întregi, sfărâmate mai fin (ca pentru mălai) sau mai grosier (spărtură de cereale) sau din fulgi (boabele întregi trecute printr-o presă).

Terciul de ovăz (”oatmeal porridge”) este micul meu dejun preferat. De când am descoperit modul acesta de a prepara fulgii de cereale, nu am mai fost niciodată tentată să îi mănânc după cum fusesem obișnuită, înmuiați în lapte de vacă sau în vreun lapte vegetal. Am descoperit cum corpul meu primește fulgii de ovăz (sau de alte cereale) cu totul altfel de când nu îi mai combin cu lapte și de când îi fierb, terciul devenind pentru mine una dintre cele mai ușoare mâncări. Nu în ultimul rând însă această hrană simplă poate fi și incredibil de delicioasă.

Asta este rețeta de bază pentru un bol mare de terci:

o ceașcă de fulgi de ovăz (50-60 g)
3-4 cești de apă (3 dacă fulgii sunt fini)
1/8 – 1/4 linguriță sare

1. Se pune apa cu sarea la fiert.

2. Se aruncă fulgii de ovăz în apa în clocot. Se fierbe terciul la foc mic 5-10 minute până când se leagă.

3. Se mănâncă imediat.

Esențial este deci să păstrați un raport fulgi-apă de 1 la 3-4 pentru a obține un terci nici prea dens, nici prea lichid. Și să nu uitați niciodată sarea!

Bineințeles că puteți folosi lapte în loc de apă la prepararea terciului. Va crește însă conținutul caloriilor și va scădea într-o anumită măsură lejeritatea acestei mâncări.

Fulgii de ovăz pot fi amestecați sau înlocuiți cu orice fel de alți fulgi și de asemenea o mică parte din cantitatea de fulgi poate fi substituită cu semințe de in sau de susan. Puteți adăuga în apa clocotita nuci sau semințe de floarea-soarelui, cuburi de mere proaspete sau bucățele de fructe uscate, orice vă inspiră pe moment.

Pentru un terci dulce presărați pe deasupra miere, sirop de agavezahăr brut sau gem. Pentru unul sărat sfărâmați o felie de telemea peste terciul fierbinte, eventual aruncați și un cubuleț mic de unt sau de ghee (poate și un cățel tocat de usturoi) și amestecați bine. Varianta asta este preferata mea în ultimul timp.

Povestea însă nu se termină aici. Terciul poate fi îmbunătățit mai departe prin adăugarea la întreg procesul a unei perioade de înmuiere (care duce la o ușoară fermentare) de 12 ore.

Iată metoda:

1. De cu seara sau cu o zi înainte, amestecați în jur de trei părți de apă cu o parte de fulgi într-o oală mică, acoperiți și lasați să fermenteze (dacă este vară, într-un loc mai răcoros și poate pentru maxim 12 ore). Dintr-un motiv sau altul, terciul fermentat are nevoie de mai puțină apă pentru a ajunge la aceeași consistență ca cel nefermentat.

2. Adăugați sarea (eventual și alte ingrediente), puneți pe foc și fierbeți pentru vreo 5 minute până când se leagă.

Gustul terciului fermentat va avea în plus față de terciul simplu doar o vagă tentă acidă. Cu toate astea, există unele diferențe importante la nivel microbiologic, căci fermentarea îmbunătățește densitatea nutrienților din fulgii (sau spărtura) de cereale, făcându-i în același timp mai asimilabili. De asemenea terciul fermentat contribuie la balansarea florei intestinale.

Cei care vor să experimenteze cu gusturi și mai acide și câteva lanțuri în plus de microorganisme, pot adăuga o jumătate de linguriță sau o linguriță de maia la amestecul de apă și fulgi pregătit de cu seara.

Încercați așadar mai multe lucruri, experimentați și găsiți varianta care vă place cel mai tare. M-aș bucura sa vă conving pe cât mai mulți să treceți la terci. De asemenea m-aș bucura să răspândim și cuvântul în înțelesul lui originar, că ”porridge” e de altundeva și ”fulgi de cereale cu lapte” e prea lung, pe când ”terci” sună atât de neaoș. Pe curând!

*

Sursa de inspirație: Sandor Ellix Katz – ”The Art of Fermentation”

Articole înrudite:

2 păreri la “Terci de ovăz

  1. amo

    Nu va suparati, dar pentru mine, o incepatoare in domeniul alimentatiei sanatoase, aceasta reteta pare a fi mancarea saracului, si pe deasupra si stricata. Adica eu am mai lasat la inmuiat peste noapte cereale sau seminte, dar ce a fermentat am aruncat, mi se parea stricat… chiar se mananca asa ceva? Nu-mi pot imagina ca ar avea gust bun…dar am sa incerc si eu intr-o zi de post

    Răspunde
    1. Andreea Autor articol

      Toate boabele, grăunțele și sâmburii au un strat protector puternic, menit să le asigure supraviețuirea. Această pavăză (care conține și destul acid fitic, nu foarte benefic corpului), se înmoaie și se preschimbă doar în contact cu apa, parte dintr-un proces care duce în natură la încolțirea noii plante. O hidratare a grăunțelor de cu seara până dimineața nu poate fi în acest sens decât benefică (iar fulgii de ovăz sunt și ei doar grăunțe strivite). De aceea înmuiem și fasolea înainte de a o fierbe. Până nu demult pregătirea produselor fermentate era parte din viața oricărei gospodării, și nu mă refer aici doar la pregătirea murăturilor. Intuitiv, oamenii înțelegeau ce le face bine. Astăzi, avem senzația că doar produsele fermentate împachetate și sigilate ar fi cu adevărat sigure, dar acest fapt este foarte departe de adevăr. Dimpotrivă, produsele fermentate de cumpărat sunt cel mai adesea mult mai puțin hrănitoare (iaurtul de pildă este inoculat cu un singur lanț de lactobacili, pe când cel tradițional, perpetuat cu o maia de la o tură la alta, are o structură mai complexă). Un aliment fermentat este incredibil de ușor de deosebit de unul stricat, prin aspect și miros. Fermentatele, de orice tip ar fi ele (aluaturi, băuturi, murături, cărnuri), nu miros urât, ci plăcut acid și nu au mucegaiuri crescute pe ele (din simplul motiv că mucegaiul nu se poate dezvolta într-un mediu acid, precum cel creat înăuntrul alimentelor lacto-fermentate). Sunt multe de spus oricum pe tema asta, am mai tot povestit și în alte articole, puteți răsfoi blogul dacă vreți să aflați mai multe. Numai bine!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *